joi, 30 iunie 2011

Calator


Imi tremura sufletul, si tremur si eu de dorul lui,
Iar lumea mea e mult prea luminoasa, caci Noaptea mi-a murit de mult,
Si mi-a murit si moartea, dar asta n-o stim decat tu...si eu,
Raman sa bantui campuri
Urzind din umbra vechilor stafii,
Un suflet nou, mai mult decat nemuritor.
Si-apoi, intr-o viitoare zi, o regasesc, mai neagra decat o stiam:
"Tu cine esti?" ma-ntreaba Noaptea,
"Nu sunt decat un suflet vesnic calator".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu